De dragul regăsirii

Azi, pasul n-am încotro a-l grăbi.

Pierd un prânz prin bucla gândirii:

Azi, oare, tu m-ai mai putea iubi?

Mi-e sete, beau, de dragul regăsirii.

PS: Pentru atunci.

Iată visul

Iată visul, înainte doar grâul şi câmpia

Şi dorul de moarte… şi viaţa… şi mândria.

Înaintea ochilor tăi, draga mea,

Iată visul, aici doar gândul şi câmpia

Şi dorul de viaţă… şi moartea… şi mândria.

PS: draga mea...

Noaptea nopţilor

E noaptea nopţilor!
Toate s-au adunat în ultima noapte,
În noaptea fără şoapte;
Mâine e doar ziua morţilor.

Inevitabil

Inevitabil, clipele se-nghesuie-n ultimele zile,

Mă simt zadarnic pierdut, adormit în neştire;

Caut Steaua Nordului şi mai caut şi drumul,

Dar ţigara-i stinsă, rămas e numai scrumul.

Fulgerătoarea moarte ameninţă-n disperare:

E puţin de trăit şi-i nevoie de multă răbdare.

Socoteala finală, de azi, e-n linie, drept înainte,

Moartea aşteaptă, timpul n-ascultă de cuvinte.

Din drumul spre moarte, o clipă, m-aş abate,

Spre tine iubito, să te sărut, să te am în noapte.

Ochii să-ţi văd, m-aş întoarce şi din faţa morţii,

Şi aş iubi şi destinul şi m-aş închina şi-n faţa sorţii.

PS: Cu dedicaţie, de după 4.

Prieteni

Prieteni,

Am băut şi eu, un pahar într-o seară,

Şi am şi iubit o tânără domnişoară;

Am uitat de mine întâia oară.

Prieteni,

O seară m-am pierdut uşor în decor

Şi-o noapte am rătăcit, visând color;

Am fost şi eu întâia oară, o seară, muritor.

Prieteni,

Ca trecător, de păcate nu mă condamnaţi,

Răbdare;

Treacă noaptea, în dimineaţă m-aşteptaţi

Şi de-a muritorului trăire, prieteni, mă iertaţi!

PS: Un prieten nu-l câştigi peste noapte, dar nici nu-l poţi nega până-n dimineaţă.

Astă seară

Astă seară am băut un pahar,

Te-nfiori; mă vezi iar solitar.

Îmi citeşti destinul de prin ziar

Şi tot plângi de mine, tot amar.

Întâia oară, m-ai iubi, să vrei;

Astă seară-ţi rogi toţi ai tăi zei

Să nu fiu acolo unde Marta scrie

Liste cu morminte pe vecie.

PS: Ce trăieşti nu-i un cerc închis; e aproape o semidreaptă.

Vine fotonul

Oraşe goale, cetăţi pustiite,

Treziţi-vă, voi, ruine adormite!

Azi mă-ntâlnesc cu Faraonul,

Vine! În sfârşit, vine fotonul.

Cale-n ceas de lumină se deschide,

Treziţi-vă, voi, ruine adormite!

Azi, când toate-s doar aride,

Vine! În şfârşit, vine fotonul.

Şfârşit de eră, în ceas ne-nghite,

Ar bate-n poartă, dar care poartă?

Treziţi-vă, voi, ruine adormite!

Iată-ne, îngenunchiaţi de soartă.